Introducerea asigurărilor complementare de sănătate în România ar putea reprezenta o soluție pentru gestionarea resurselor medicale, fără a înlocui sistemul public. Edmond Braticevici, Value & Access Head, Novartis Romania, susține că acest mecanism ar trebui să funcționeze ca o completare bine reglementată a sistemului de bază. Scopul ar fi aducerea unor resurse noi și a unei predictibilități sporite pentru pacienți, oferind în același timp mai multe opțiuni în cadrul întregului ecosistem medical național.
Datele recente arată că în 2025 finanțarea publică a reprezentat aproape 72% din cheltuielile curente cu sănătatea din țară. În același timp, sursele private au depășit pragul de 28%, dintre care aproximativ 26% reprezintă plăți directe efectuate de pacienți. Această cifră este semnificativ mai mare decât media europeană, care este estimată la doar 20%. În prezent, contribuția românilor este fragmentată și apare adesea imprevizibil, în momentul în care apare o problemă medicală urgentă.
Un sistem de asigurări complementare matură ar putea transforma aceste plăți reactive într-o formă de protecție planificată pentru cetățeni. Pentru angajatori, astfel de produse ar putea susține productivitatea, în timp ce pentru sistemul public, ele ar putea prelua o parte din cererea pentru servicii eligibile. Acest lucru ar putea elibera capacitate în sistemul de stat pentru cazurile care depind integral de finanțarea publică, oferind totodată pacienților un acces mai bun la prevenție și diagnostic.
Implementarea acestui model necesită o delimitare clară între pachetul public și acoperirea complementară, pentru a evita dublarea plății sau confuzia. Edmond Braticevici subliniază că asigurările ar putea include și medicamente inovatoare care nu sunt încă rambursate în România. De exemplu, pentru medicamentele autorizate care nu beneficiază de compensare pentru anumite indicații, asigurările ar putea oferi o protecție temporară și predictibilă până când sistemul public decide rambursarea acestora.
Pentru a fi eficiente, polițele trebuie să fie accesibile și pentru întreprinderile mici sau pentru persoanele care nu au pachete de sănătate oferite de angajator. Utilizarea stimulentei și a deducerilor fiscale ar putea facilita o implementare mai largă și ar putea face gestionabile costurile unor intervenții medicale mai scumpe. Este necesar un dialog între autorități, asigurători, furnizori și organizații de pacienți pentru a crea un cadru coerent, cu indicatori clari privind calitatea și accesul.
Sistemul de sănătate din România se confruntă cu provocări constante de finanțare și infrastructură, fiind necesare investiții pe termen lung pentru modernizare. În acest context, dezvoltarea unor mecanisme de plată care să asigure echitatea și accesul fundamental rămâne o prioritate pentru sustenabilitatea sistemului. Succesul acestui model va fi măsurat prin reducerea incertitudinii financiare și a costurilor neașteptate pentru pacienții care au nevoie de îngrijire la momentul potrivit.