O situație de o absurditate rară a fost identificată în documentele Muzeului de Artă din Ploiești, unde o operă de Nicolae Grigorescu este înregistrată cu o valoare infimă. Tabloul, intitulat „Peisaj”, apare în acte evaluat la suma de doar 3,5 lei, o cifră care nu reflectă realitatea artistică a piesei. Această eroare de evaluare a atras atenția autorităților, însă instituția unde se află piesa nu este sub controlul direct al Ministerului Culturii, ci este subordonată Consiliului Județean.
Ioana Ciocan, ministra Culturii, a intervenit pentru a explica acest incident, susținând că este vorba despre o eroare umană cauzată de procesul de denominare monetară. Înainte de anul 1989, lucrarea de Nicolae Grigorescu fusese evaluată la suma de 35.000 de lei, o valoare considerată foarte bună în perioada regimului lui Nicolae Ceaușescu. Ministra a subliniat că, în urma tăierii zerourilor care a avut loc în anul 2005, s-a produs o eroare de calcul care a dus la această sumă ridicolă.
Explicația oferită de Ioana Ciocan vizează lipsa resurselor tehnice și umane din cadrul instituțiilor de patrimoniu. Ea a menționat că angajații lucrează cu resurse extrem de limitate și, posibil, cu computere vechi, fapt ce ar putea explica momentul în care s-a mutat virgula în documente. Ministra a declarat că a discutat deja cu directorul muzeului și că înțelege dificultățile specifice cu care se confruntă personalul acestui muzeu din Ploiești.
Problema evaluării patrimoniului este însă mult mai vastă decât acest caz izolat, deoarece instituțiile publice trebuie să reevalueze bunurile culturale mobile la fiecare zece ani. Acest proces complex necesită intervenția unor experți acreditați de Ministerul Culturii sau a unor evaluatori autorizați de Asociația Națională a Evaluatorilor din România (ANEVAR). Totuși, Ioana Ciocan a semnalat că procesul este îngreunat de numărul redus de specialiști cu competențe în pictură și sculptură.
Pe lângă lipsa de experți, ministra a tras în evidență și bariera financiară majoră care blochează actualizarea valorilor. Ea a subliniat că nu este vorba doar despre câteva lucrări, ci despre milioane și milioane de piese care necesită expertiză și buget. Întrebarea centrală rămâne modul în care pot fi finanizate aceste evaluări masive, având în vedere că timpul necesar pentru finalizarea întregului proces este foarte mare și resursele sunt insuficiente.
Conform normelor de gestionare a patrimoniului cultural, reevaluarea periodică este esențială pentru menținerea unei inventarieri corecte a bunurilor de stat. Această procedură de audit valoric este obligatorie pentru a asigura protecția juridică și financiară a obiectelor de artă. Fără o actualizare constantă, multe piese de importanță istorică riscă să fie subevaluate, ceea ce poate compromite gestionarea corectă a bunurilor culturale mobile din muzeele naționale și județene.