Administrația locală din România traversează o perioadă de instabilitate financiară și demografică severă. Un studiu realizat de Funky Citizens arată că o primărie din trei nu a reușit, în anul 2025, să își acopere cheltuielile salariale folosind exclusiv veniturile proprii. Această situație de criză este însoțită de un declin masiv al populației, care afectează majoritatea localităților analizate în cadrul cercetării recente.
Din punct de vedere demografic, realitatea este alarmantă pentru majoritatea unităților de administrare. Între anii 2016 și 2025, populația a scăzut în 2.490 de unități din cele 3.181 de localități studiate. În acest context, 613 localități nu mai respectă pragurile demografice prevăzute de lege pentru rangul pe care îl dețin, printre acestea fiind 120 de orașe, 52 de municipii și 441 de comune care au pierdut statutul corespunzător.
Problemele financiare ale primăriilor sunt la fel de grave, afectând capacitatea de funcționare a instituțiilor. Studiul indică faptul că 30,9% dintre unitățile administrativ-teritoriale au eșuat în 2025 să finanțeze salariile din propriile resurse. Doar 462 de primării, reprezentând mai puțin de 15% din total, au reușit să acopere atât cheltuielile salariale, cât și costurile necesare pentru bunurile și serviciile aferente funcționării curente.
Declinul nu este distribuit uniform pe teritoriul țării, existând diferențe regionale majore. În județul Teleorman, de exemplu, 96 dintre cele 97 de localități au înregistrat pierderi de locuitori. În schimb, creșterea populației este concentrată în jurul marilor orașe, deoarece aproximativ 77% dintre localitățile care au înregistrat creșteri se află la o distanță de maximum 35 de kilometri de o reședință de județ.
Dezvoltarea economică rămâne strâns legată de marile centre urbane, lăsând zonele periferice în urmă. Aproximativ 91% dintre locurile de muncă pentru persoanele cu calificare superioară sunt concentrate în cele 41 de zone urbane funcționale ale României. Deși România a ajuns la 77% din PIB-ul european pe locuitor, disparitățile rămân enorme, regiunea București-Ilfov depășind media europeană cu 181%, în timp ce regiunea Nord-Est este la doar 47%.
Această fragmentare administrativă și economică reflectă o organizare stabilită în mare parte în anul 1968, care nu mai poate răspunde nevoilor actuale. Structura actuală este marcată de opt structuri teritoriale diferite pentru domenii precum finanțele, drumurile sau energia, ale căror delimitări nu coincid întotdeauna, complicând gestionarea resurselor și a dezvoltării regionale în cadrul statului român.